Suntem obișnuiți să credem că totul are scopul său. Cu toate acestea, multe articole pe care le folosim în fiecare zi au fost cândva utilizate destul de diferit. Noi sugerăm căutarea în istorie a lucrurilor obișnuite pentru a vedea cu ce scop au servit înainte de a deveni ceea ce știm că sunt.
Sponsored links
Coca-Cola
Farmacistul John Pemberton, un veteran al războiului civil american, a făcut un preparat din nuci de cola și frunze de coca. El l-a recomandat soldaților care luau morfină pentru răni pentru a le trata sistemul nervos. Mai târziu, a început o afacere cu o băutură răcoritoare, dar apoi și-a vândut toate acțiunile. Noii proprietari au început să producă Coca-Cola cu frunze de coca curățate de cocaină.
Rochie neagră
Până în anii 1920, hainele negre erau purtate în mod normal ca simbol al doliului pentru cel puțin 2 ani de la decesul cuiva. Apoi, în 1926, Coco Chanel a cusut celebra ei rochie neagră mini, numită „Chanel’s Ford” de Vogue, în memoria iubitului său. La început, a fost remarcată de divele de film, iar apoi rochia a devenit populară în întreaga lume.
Karaoke
Daisuke Inoue, un muzician rock japonez, cânta pentru vizitatorii unei cafenele care doreau să cânte între melodiile trupei. Într-o seară, nu a putut fi acolo, așa că le-a oferit colegilor săi o înregistrare cu partea sa. Apoi, în 1971, a inventat o mașină care cânta muzică fără voce, așa că muzicienii se relaxau în timp ce publicul se bucura să cânte pe ritm.
Play-Doh
Această substanță fusese folosită inițial pentru curățarea tapetului în casele dotate cu șeminee care acumulau funingine. Odată cu apariția tapetelor de vinil, ușor de curățat cu un burete, produsul de curățare și-a pierdut scopul principal. Apoi, o rudă a inventatorului ei, un profesor de grădiniță, a dat copiilor această substanță asemănătoare chitului cu care să se joace… și au fost bucuroși! Mai târziu, detergentul a fost îndepărtat din substanță, înlocuit cu un colorant, iar “jucăria” a primit numele său modern: Play-Doh.
Sponsored links
Banda de alergat
Prototipul unei benzi de alergat moderne a fost creat de Sir William Cubitt în 1818 pentru a face ceva cu prizonierii inactivi, folosind puterea lor musculară pentru a face să funcționeze morile de cereale. Prizonierii se țineau de o bară orizontală și mergeau pe un fel de scară interminabilă.
Carnețel pentru notițe
Dr. Spencer Silver era în curs de a inventa un adeziv durabil, dar adezivul rezultat nu a fost suficient de puternic și obiectele se desprindeau cu ușurință. Apoi, colegul său, Arthur Fry, a propus utilizarea acestui adeziv pentru a-și prinde marcajele în cartea sa. În curând, hârtiile lipicioase pentru notițe au apărut în magazine și sunt încă utilizate în întreaga lume.
Tocuri
În Egiptul Antic, tocurile înalte erau un semn al statutului înalților oficiali care purtau încălțăminte cu toc înalt la ritualurile religioase. Acest tip de încălțăminte era purtată atât de bărbați, cât și de femei. Astfel de pantofi au fost, de asemenea, preferați de către măcelari pentru a evita mersul în sânge, în timp ce ecvestrii persani foloseau tocuri înalte pentru a se ține atunci când trageau cu arcurile. În Europa medievală, tocurile înalte erau un privilegiu al aristocrației, devenind mai populare mai târziu. În cele din urmă, în secolul al XX-lea, au fost inventate celebrele tocuri stiletto.
Folie cu bule
Celebra folie cu bule a fost inventată de inginerii Alfred Fielding și Marc Chavannes în 1957. Inițial urma să devină un tapet de plastic tridimensional, dar ideea nu prea a reușit. Cu toate acestea, inventatorii au menționat că materialul ar putea fi folosit pentru ambalare și, în scurt timp, folia cu bule patentată a devenit indispensabilă în diverse domenii.
Perne
În Mesopotamia, pernele erau un atribut al oamenilor bogați, în timp ce pernele dure erau folosite pentru a ține gândacii și insectele departe de părul și fața oamenilor. În China antică, se credea că pernele moi erau inutile, în timp ce pernele dure din bambus, jad, porțelan, lemn sau bronz confereau putere și protecție împotriva demonilor.
Vaselina
La mijlocul secolului al XIX-lea, muncitorii din câmpurile petroliere s-au luptat constant cu substanța cerată care se acumula în pompele platformei petroliere. Chimistul britanic Robert Chesebrough, însă, a văzut o oportunitate: a luat o parte din această „jeleu de petrol”, a făcut unele cercetări și a constatat că are de fapt proprietăți utile. Ca urmare, gama de utilizare a acesteia în acei ani de început a devenit foarte largă – de la vindecarea rănilor la curățarea covoarelor.
Sponsored links
Arcuri
Slinky nu era de fapt o jucărie pentru copii inițial. Richard T. James, inginer naval, lucra odată la un mijloc de suspendare a instrumentelor sensibile la bord și a scăpat accidental un arc de tensiune care s-a târât vesel și jucăuș pe jos. Atunci s-a născut ideea unei jucării pentru copii și în scurt timp a apărut arcul în vitrine. James Spring & Wire Company a vândut peste 300 de milioane de astfel de jucării.
Pliculețe de ceai
În 1904, Thomas Sullivan, un importator de ceai și cafea din New York, a decis să vândă ceaiul cu mai mult stil, turnându-l în pungi de mătase. Clienții săi au găsit noutatea ca fiind atrăgătoare, dar dintr-un alt motiv: s-a dovedit a fi mai practic să prepari ceaiul chiar în pungile poroase. Drept urmare, vânzările au crescut și ideea a devenit populară în toată lumea.
Listerine
Joseph Lawrence a inventat acest antiseptic în 1879 pentru a curăța instrumentele chirurgicale. A fost numit chiar după chirurgul Dr. Joseph Lister. Cu toate acestea, oamenii i-au văzut potențialul și au început să-l folosească peste tot: tratând rănile, în stomatologie, vindecând mătreața și ciupercile și chiar ca un deodorant. A devenit foarte popular în anii ’20 când a apărut prima reclamă pentru Listerine. O fată se îndepărta de respirația urât mirositoare a logodnicului ei, întrebându-se: „Pot să fiu fericită cu el în ciuda acestui fapt?” Îl puteți folosi chiar și ca antiseptic. De exemplu, după bărbierit.
Viagra
Pfizer dezvoltase un tratament pentru tulburarea cardiacă, dar studiile clinice au arătat că noua medicație era destul de inutilă în acest sens. Cu toate acestea, s-a observat un efect secundar neobișnuit: substanța a afectat puternic fluxul sanguin în regiunea pelviană. Astfel s-a născut celebrul afrodisiac.
Sponsored links
Cuptorul cu microunde
Puțină lume știe că cuptorul cu microunde, așa cum știm, nu a fost inventat intenționat. Un angajat al Raytheon, inginerul Percy Spencer, testase echipamentele radar și a observat că microundele dintr-un radar activ topeau în buzunar un baton de ciocolată. Percy a văzut o oportunitate în asta și a pus niște porumb pe magnetron – și floricelele au început să apară imediat. Aceasta a fost într-adevăr descoperirea secolului!
