Dragostea de mamă

1366
O tânără domnişoară s-a întors acasă într-o după amiază. Avusese o zi grea,
cu multe probleme şi acum era obosită şi supărată. Mama ei, femeie în vârstă, s-a
grăbit săi iasă în întâmpinare. Sau aşezat împreună la masă, dar, ca orice mamă, a văzut de îndată tristeţea din sufletul fetei şi a căutat să o liniştească.
-Mai lasămă în pace, mamă! Crezi că toate se pot rezolva aşa, cu una, cu două? Nici nu ştii despre ce-i vorba.
-Dar îmi poţi povesti, i-a răspuns, cu răbdare, mama. Poate teaş putea ajuta…
 Cu ce să mă ajuţi, cu sfaturi? Mam săturat de atâtea întrebări şi sfaturi. Lasămă în pace! A mai strigat tânăra fată şi a plecat în grabă, trântind uşa. 
Spre seară, când sa mai liniştit, când şia dat seama de greşeala ei, de supărarea pe care io pricinuise, cu siguranţă, mamei, sa întors. Acasă însă, şi-a găsit mama aşteptând în fotoliul din faţa ferestrei, cu capul în piept, parcă ar fi
adormit. Dar ea murise, murise de inimă chiar în după-amiaza aceea. Zadarnice au fost
lacrimile ce au urmat, zadarnică a fost toată durerea fetei.
Mama murise şi ultimele cuvinte pe care le auzise de la copilul ei fuseseră: „Lasămă în pace!”. Acest lucru o durea cel mai tare pe tânăra fată: mama murise fără ca ea să-i fi spus, de fapt, cât de mult o iubeşte, câtă nevoie are de prezenţa ei, de sfaturile ei, de dragostea eidragoste de mamă.
 
„După Dumnezeu, nu iubesc pe nimeni atât de mult ca pe mama.” (Fericitul Ieronim)
Citește și:  11 fotografii făcute înainte și după machiajul de mireasă