Trenul vieţii

1132

Un tren lung ne pare viata
Ne trezim in el mergand
Fara sa ne mai dam seama
Unde ne-am suit si cand.

Fericirile sunt halte
Unde stam cate-un minut
Multi ar vrea sa mai coboare,
Suna, pleaca a trecut.

Si durerile sunt statii
Lungi ce nu se mai sfarsesc,
Si in ciuda noastra parca
Tot mai multe se ivesc.

Arzatori cu nerbdare
Inainte tot privim,
Vrem s-ajungem cat mai iute
La o gara ce-o dorim.

Si trec zilele si anii
Clipele se duc si mor
Asteptam hraniti cu visuri
Gara unde sa cobor.

Multi copii veseli se urca
In trenul cel mult ravnit,
Iar cate-un batran coboara
Trist de viata, istovit.

A-nceput ca sa ne placa
Cand in tren noi ne-am trezit,
Si nu ne-am gandit vreodata
In ce tren am zabovit.

Trenul nu se mai opreste
Gara nu e de zarit,
Si nici nu incetineste
Sa cobori cand ti-ai dorit.

Ne-am urcat in trenul vietii
Fara sa ne pregatim,
Si in zorii diminetii
Am vazut ca ratacim.

In tren multi calatorim
Spre o gara ce-am visat,
Si atunci ne faurim
Ideal adevarat.

Vine-o zi cand gara noastra
Vine cand nu ne-am dorit
Timpul zboara pe fereastra,
Visele sau naruit.

Vine odata insa vremea
Cand vom coborâ si noi,
Ce n-am da sa oprim clipa,
Sa ne-ntoarcem inapoi!

Citește și:  Misterele naturii: aceste 5 animale au abilități neînțelese și absolut impresionante

Dupa multe intristari
Trenul vietii s-a oprit
Cu prea dese remuscari
In gara ce n-am dorit.

Multe amintiri ne leaga
De-acest tren ce s-a oprit
Fara ca sa stim vreodata
Ca in el noi ne-am suit.

Si daca privim in urma
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna-n gara vesniciei
Am trait si n-am stiut.

Avem o speranta vie,
Ca nimic nu e pierdut,
Ca in dulcea vesnicie
Gara vietii a trecut.

Daca am visat vreodata
Vesnicia sa traim,
Dumnezeu cel bun, ca Tata,
Vrea copiii Lui sa fim.

Autor Traian Dorz

PRECIZARE:
Aceasta este varianta originala a poeziei “Trenul vietii”. Versurile care au fost postate pe diferite pagini si site-uri, nu sunt scrise de Traian Dorz, nici de Rabindranath Tagore, nici de un preot la intrarea in biserica de la Sadinca si nici de nenumarate persoane care se dau drept autori pentru versurile poeziei “Trenul vietii”. Cei care si-au atribuit drepturile de autor, au taiat mult din varianta originala. Versurile au fost compuse in anul 1941 de o doamna care nu mai este in viata. Si nu este o cantare crestina. Melodia, foarte simpla, pe care o interpreteaza Irina Loghin, foarte putin schimbata, a fost compusa de un profesor universitar de la Institutul Teologic Adventist Stupini, Dumitru Dragomirescu, in anul 1942.